Municipiul Slobozia

    Descoperirile arheologice atestă faptul că acest teritoriu este locuit continuu încă din paleolitic, uneltele şi obiectele găsite la Coşereni, Borduşani, Săveni şi Dridu demonstrând acest lucru. Urme materiale specifice culturii neolitice s-au găsit în 15 localităţi ialomiţene. Cercetările arheologice efectuate în lalomiţa au pus în evidenţă existenţa a 48 de aşezări getice, situate pe principalele cursuri de ape curgătoare: lalomiţa, Braţul Borcea şi Prahova, precum şi în jurul lacurilor Dridu, Fundata, Amara şi Strachina. Tot aici se pare că s-a născut marele domnitor Mihai Viteazul, care a realizat, pentru prima data unirea celor trei ţări române. Ca unitate administrativ - teritorială, județul Ialomița este menționat în anul 1470, când era condus de un pârcălab din ”Orașul de Floci”. Primul document care amintește de existenta satului Vaideei (Slobozia de azi), este hrisovul emis de Radu Mihnea, în martie 1614. Documentul ne arată că în aceste locuri existase o așezare mai veche, cunoscută sub denumirea de Vaideei, ce fusese pustiită de război cu 20 de ani înainte, în timpul domniei lui Mihai Viteazul, deci în 1594, acesta fiind anul primei atestări documentare a localității; iar "slobozie", după cum a explicat și călătorul cărturar Paul de Alep, care a vizitat Slobozia în 1658, însemna un teritoriu liber, unde cine se asează e scutit de anumite obligații fiscale. Aceste privilegii au fost reconfirmate de alți voievozi: Leon Tomșa (în 1630), Matei Basarab (1635 și 1636), Grigore Ghica (1672), Șerban Cantacuzino (1679 și 1682), Constantin Brâncoveanu (în 1688). În toate aceste hrisoave de slobozire, denumirea Vaideei a fost înlocuită, mai întâi cu apelativul Slobozia lui Ianache, iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea i se va spune, mai simplu Slobozia.

    În zonă și pe actuala vatră a orașului au mai existat și alte așezari: Cuiburile, Cetățele (distrus de tătari), Slăvica, Bora și Doicești. Toate aceste sate sunt menționate și în alte hrisoave și zapisuri din prima jumătate a secolului al XVIII-lea după care vor fi pomenite doar moșiile pe care erau așezate respectivele sate, pentru că de-a lungul timpului, așa cum amintesc documentele, ”s-au spart”.

Municipiul Slobozia se compune din:

-              orașul Slobozia

-              cartierul Bora

-           cartierul Slobozia Nouă

    Climatul municipiului Slobozia este temperat de tip pontic, cu manifestări de excese, adică secetos și cu contraste puternice de temperatură între iarnă și vară. Media anuală a izotermelor este +10°C și -11°C, luna cea mai rece a anului fiind ianuarie (temperatură medie -3°C), iar cea mai caldă iulie (temperatură medie +32,6°C). Rezultanta este o amplitudine medie a temperaturii de 25,6°C, care este una dintre cele mai ridicate din țară. În ceea ce privește precipitațiile, zona are caracter de ariditate. Cea mai uscată lună este februarie (19,0 mm), cea mai umedă este iunie (70,2 mm), media anuală a precipitațiilor fiind de 456 mm. Cantitatea maximă de precipitații la Slobozia în 24 de ore a fost de 69,8 mm și s-a înregistrat la 20 august 1949.

    Vânturile predominante sunt crivățul iarna și vara băltărețul.

    Municipiul Slobozia se înscrie într-un areal ce face parte din Platforma Valahă, care reprezintă partea coborâtă a Platformei Moesice. Fundamentul solului este foarte vechi și constituit din cristalin cu strat sedimentar. Arealul este afectat de falii, cea mai importantă dintre acestea fiind cea care trece prin nordul municipiului, venind din Dobrogea. Relieful localității este constituit pe nisipuri și prezintă ondulări, dune și văiugi, ori depresiuni interdunare orientate N-S sau NE-SV. Se disting în zonă câmpuri, văi, terase și lunci: Câmpul Ciulniței, Terasa Ialomiței, Lunca Ialomiței, Valea Ialomiței. Întinderea aceasta a fost acoperită de ape care, spre sfârșitul Paleoliticului, s-au scurs în Marea Neagră, de aceea solul zonei se constituie din formațiuni aluvionare, cu strat freatic avansat spre suprafață.

    În vatra orașului existau prelungiri ale apelor minerale sulfuroase, ale nămolurilor terapeutice sau ale apelor termale identificate la Amara, Fundata, Ciulnița și Perieți. Acestea s-ar putea adăuga la filoanele zăcămintelor de țiței si gaze naturale descoperite în diferite puncte ale zonei, după anul 1960.

    Flora municipiului Slobozia face parte din teritoriul în care se manifestă zonalitatea latitudinală, fiind situat în zona de stepă, subzona de stepă graminee și dicotiledonate. Principalele specii sunt: gramineele, colilia și negara, pășunile stepice, pirul. Alte familii de plante cu reprezentanți în stepă sunt: compozitele prin specii de mături, pelin, ranunculceele cu didițeii, liliaceele cu specii de ceapă.

    Fauna existentă în județul Ialomița se poate clasifica în păsări, animale de stepă și de pădure.

    În spaţiul hidrografic Slobozia-Ialomiţa există mai multe categorii de lucrări - acumulări, baraje, praguri, derivaţii, regularizări, îndiguiri şi apărări de maluri, prize de apă, etc. - executate pe corpurile de apă în diverse scopuri (energetic, asigurarea cerinţei de apă, regularizarea debitelor naturale, apărarea împotriva efectelor destructive ale apelor, etc.), cu efecte funcţionale pentru comunităţile umane.

    Lacurile de acumulare din spaţiul hidrografic Slobozia-Ialomiţa au fost realizate cu scopuri multiple: alimentare cu apă potabilă şi industrială, energetic şi apărare împotriva inundaţiilor. Cele mai importante lacuri de acumulare din bazinul hidrografic Ialomiţa sunt: Bolboci, Pucioasa şi Dridu pe Râul Ialomiţa, Acumularea Paltinu pe râul Doftana, Acumularea Măneciu pe râul Teleajen şi Acumularea Gh. Doja pe Râul Fundata.

    Municipiul Slobozia s-a dezvoltat pe cursul râului Ialomița, dezvoltarea socioeconomică a municipiului depinzând foarte mult de-a lungul timpului de apele freatice și de cele de suprafață. În plus, în apropierea municipiului (la 7 km) se află și lacul natural Amara, fost liman fluviatil barat cu aluviuni, care este o veche matcă a râului Ialomița, actualmente fără legătură cu râul.