Primăria Ciocârlia

Din punct de vedere istoric, dintre cele două sate ale comunei, Cotorca este cel mai vechi, fiind constituit pe vechea vatră a satului Siliștea de către locuitorii proveniți din satele Manasia, Moldoveni și Patru Frați. Satul Siliștea este atestat documentar în anul 1552, însă, aflat în calea oștilor turcești și rusești, a fost părăsit de locuitorii săi din cauza deselor prădăciuni.

Satul Ciocârlia a fost înființat în anul 1892, și este constituit pe plan prestabilit de tip rectangular.

Satul Cotorca a aparținut administrativ de orașul Urziceni până în anul 1940, iar Ciocârlia, până în 1939, de comuna Gârbovi. Între anii 1950 – 1981, comuna a facut parte, pe rând, din regiunea Ialomița, regiunea Ploiești, regiunea București și judetul Ilfov. De-a lungul timpului comuna a fost afectată de aceste schimbări de apartentența administrativă, ca și de colonizările din Bărăganul estic și de migrările de populație.

Comuna are în componența sa două sate: Ciocârlia – resedința de comună și satul Cotorca.

Așezată în partea de est a Câmpiei Române, relieful comunei Ciocârlia este caracteristic acestei zone, aici întâlnindu-se o parte din largul interfluviu cuprins între râul Ialomița, la sud și Călmățui, la nord, cunoscut sub denumirea de Bărăganul central, pe suprafața căruia întâlnim doar mici denivelări, create de aducțiunea factorilor naturali.

Comuna Ciocîrlia este așezată în bărăganul Padinei, altitudinea variind între 60 – 74 m. Întregul teritoriu este șes, întâlnindu-se și câteva movile – Ciocârlia, Țiganului.

Clima comunei este caracterizată zonei continentale, ploi nu prea abundente ce cad adeseori ca averse, ierni reci, uneori cu viscole puternice, cu frecvente perioade de încălzire ce provoacă discontinuități repetate în stratul de zăpadă. Temperatura medie anuală este de 10.5 – 11 grade Celsius. Cantitatea medie de precipitații căzută anual ajunge la 500 ml/mp, cele mai mici cantități căzând în luna februarie, iar cele mai mari în perioada iunie – iulie. Cei mai des întâlniți curenți de aer ce bat în zonă sunt crivățul și austrul, caracteristice Bărăganului sudic. În zonă, aceste bătăi de vânt au viteze moderate, dar uneori ajung iarna chiar și la 100 km/h, determinând viscolirea zăpezii și blocarea căilor de comunicații.

Vegetația și fauna sunt caracteristice reliefului de stepă și luncă, fiind reprezentate prin plante și animale specifice acestora. Predomină vegetația iarboasă în zona de câmpie, iar în lunca Bălții Cotorca papura, stuful, stânjenelul de baltă, brădișul etc. Se întalnește o varietate mare de păsări mai ales în zona bălții (găște și rațe sălbatice, lișite, stârcul cenușiu, berze etc.).

Fauna piscicolă existentă este destul de bogată, asigurându-se toamna popularea bălții cu puieți.

Pe o distanta de 9.5 km comuna este străbătută de Valea Cotorca care se prezintă ca o succesiune de iazuri de adâncimi de 2 – 3 m și o suprafață de 123 ha. Pânza de apă freatică este situată la o adâncime de 6 – 7 m și are un caracter bicarbonatat.