Primaria Adamclisi

În anul 102 d.Hr., acum mai bine de 1900 de ani în urmă, Adamclisi a fost scena de desfăşurare a încrâncenatei bătălii dintre geto-daci şi aliaţii lor conduşi de Decebal şi legiunile romane în frunte chiar cu Împăratul Traian. În urma înfrângerii din această bătălie, dar şi drept consecinţă a victoriei romane în cele două războaie daco-romane (101-102 d. Hr. şi 105-106 d. Hr.), teritoriul dac este transformat în provincie romana – Dacia Felix, pământ generos renumit pentru cerealele şi viile nobile din Adamclisi…
Pentru a comemora victoriile romane şi în cinstea Împăratului Traian, între 106-109 d. Hr. s-a ridicat monumentul triunfal Tropaeum Traiani şi s-a construit cetatea Tropaeum Traiani, vestigii emblematice ale istoriei neamului român ce sunt înconjurate de viile noastre şi pot fi admirate şi astăzi.

Situată în partea de Sud-Est a României şi în partea de sud-vest a judeţului Constanţa, comuna Adamclisi intră în componenţa judeţului Constanţa, care face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est.

Comuna Adamclisi are următorii vecini:

- la Vest: comuna Ion Corvin;
- la Sud: comuna Dobromir;
- la Est: comuna Deleni şi comuna Peştera;
- la Nord: comuna Aliman şi Rasova.

În cadrul Dobrogei de Sud este prezent un climat temperat continental, cu influențe marine resimţite în special în zona estică a acestuia sau în zone de microclimat cu influenţe lacustre sau fluviale. Comuna Adamclisi, datorită poziționării sale geografice, preia caracteristicile de natură climatică din aceasta regiune, cu influenţe marine mai puţin semnificative. Aceste influențe sunt diminuate datorită amplasării comunei în zona de vest a Podișului unde se individualizează un climat temperat continental cu nuanţe excesive în care verile sunt calde şi uscate şi iernile moderate, cu ploi repartizate neuniform.

Temperatura medie anuală este printre cele mai ridicate din ţară. Înregistrările meteorologice arată o particularitate importantă a condiţiilor climatice din zona comunei Adamclisi, mai exact este prezentă o medie de 300 de zile/an ca zile însorite.

Flora este caracteristică zonelor de stepă și este adaptată condiţiilor climatice de umiditate redusă (se regăsesc elemente floristice est-europene și specii mediteraneene şi balcanice). Plantele care se regăsesc în regiune au un caracter xerofil, cu plante ierboase, fiind reprezentative pentru zonele în care nu predomină culturile agricole. Vegetaţia de cultură este reprezentată de plante importante din punct de vedere al potenţialului agricol. 

Fauna este caracteristică vegetației de stepă în care animalele de mici dimensiuni sunt prezente datorită capacităţii de adaptare la vegetația xerofilă cu ierburi înalte. Acestea şi-au creat un habitat propice dezvoltării prin prezenţa unui cadru natural potrivit. 

Marea Neagră reprezintă unitatea hidrologică majoră din proximitatea Podișului Dobrogei de Sud. Aceasta este poziționată înspre Europa şi Asia, fiind o mare semiînchisă din bazinul atlantic. Suprafața Mării Negre este estimată ca fiind de 423.000 km? și este de aproximativ de două ori mai mare decât teritoriul României. Totalul volumului de apă al Mării Negre este aproximat ca fiind în jurul valorii de 547.000 kms, cu toate că cea mai mare parte este inadecvată dezvoltării vieţii fiind constatată prezenţa hidrogenului sulfurat. În zona Podișului Dobrogei de Sud rețeaua hidrografică are o densitate redusă, la nivelul judeţului Constanţa fiind prezentă cea mai mică valoare a acesteia raportându-ne la nivelul întregii țări. Cea mai reprezentativă unitate hidrografică din zona sudică a Podișului, după Marea Neagră, este fluviul Dunărea. Între acestea este formată o legătură de natură antropică reprezentată de Canalul Dunăre-Marea Neagră, o importantă componentă în infrastructura de transport fluvial. În restul teritoriului râurile sunt de dimensiuni mici şi se varsă în lacurile din regiune sau în Marea Neagră. Lacurile naturale sau acumulările antropice fac şi ele parte din reţeaua hidrografică a Podişului
Dobrogei de Sud. Acestea îmbogăţesc aspectul peisagistic al zonei şi ajută la formarea unei flore şi faune specifice mediului acvatic.

La nivelul comunei Adamclisi, rețeaua apelor de suprafață este rară, cu debite şi scurgere semipermanentă datorită alimentării sărace din precipitaţii şi din subteran, infiltraţiei rapide în substratul litologic permeabil și a evapotranspiraţiei puternice. Apele freatice sunt discontinui cantitativ.