Primăria Aliman

Comuna Aliman, ca toate aşezările de pe malul drept al Dunării, şi este o veche vatră românească, născută pe fondul şi temelia unor aşezări şi cetăţi geto-dace şi romane. Aceste afirmaţii sunt susţinute de bogatele descoperiri arheologice, ca şi de documentele feudale şi moderne.  Tradiţia populară consideră că satul există înainte de 1800, fiind format din câteva familii româneşti venite din Cocargea de Ialomiţa, unul dintre întemeietori fiind Ion Alimanu. În sprijinul acestei informaţii, este cunoscută existenţa unei biserici construite la sfârşitul secolului XVIII, reconstruită la 1859 şi refăcută la 1880.
 Numele vechi, consemnat înainte de anul 1878 este tot Aliman şi în timpul stăpânirii turceşti, fiind situat în kazaua (plasă, raion) Silistra. Unele documente turceşti din sec. XVII – XIX îl consemnează şi cu numele de Alaman şi Alirmanu; către 1880-1890 era localitatea de reşedinţă şi singura localitate ce intra în componenţa comunei Aliman.
 În acea perioadă, teritoriul comunei era de 2.448 ha cu o populaţie formată din 203 familii (575 persoane - din care 567 erau români), ce locuiau în 125 de case. Principalele ocupaţii ale locuitorilor era agricultura, dar şi fierăria, tăbăcăria, negoţul şi creşterea animalelor. Pe teritoriul localităţii funcţionau atunci 6 mori de vânt, satul avea biserică şi o şcoală primară mixtă.  În jurul anului 1900, teritoriul comunei Aliman crescuse la 3.042 ha din care în proprietatea statului 1.093 ha şi 1.739 ha terenul productiv al locuitorilor. Populaţia crescuse la 635 persoane din care 608 români. Din suprafaţa comunei mai fac parte 84 ha de drumuri şi ape şi un iaz de 105 ha.

Comuna Aliman este situată în partea de sud-vest a judeţului, în podişul Oltinei, la intersecţia unor importante artere rutiere dobrogene, având următoarele vecinătăţi:
• Nord - comuna Rasova;
• Sud – comuna Ion Corvin;
• Est – comuna Adamclisi;
• Vest – Fluviul Dunărea.

 Comuna Aliman este localizată la o distanţă de 97 km de municipiul Constanţa şi 30 km de oraşul Cernavodă şi se întinde pe o suprafaţă de 12.621 ha.
 Legăturile comunei cu restul judeţului se efectuează prin drumul judeţean DJ 223 care conduce spre localitatea Ion Corvin în sud şi spre Rasova – Cernavodă în nord. Tot prin drumul judeţean DJ 223 se face şi legătura între localităţile componente: Vlahii, Aliman, Floriile cu menţiunea că localitatea 6 Dunăreni este legată de Aliman prin drumul comunal DC 51- o ramificaţie din drumul judeţean DJ 223- modernizat.  Teritoriul comunei este traversat şi de drumul comunal DC 52, nemodernizat, care leagă localitatea Aliman de Urluia. Drumul este utilizat ca drum principal de exploatare agricolă şi forestieră. 
Comuna cuprinde patru sate: Aliman – reşedinţa comunei, Dunăreni, Vlahi şi Floriile.  Faţă de reşedinţa comunei, satele sunt situate la distanţe cuprinse între 3 km (Vlahi) şi 5 km (Floriile), iar populaţia înregistrată în prezent este de 3.075 locuitori.
 Legătura comunei cu reşedinţa judeţului se face prin DN 3 Constanţa – Ion Corvin, în întregime modernizat. Comuna este situată la 30 km distanţă de staţia de cale ferată Cernavodă.

Topoclimat dunărean, cu temperatură medie anuală în jur de 110 C, precipitaţii medii anuale de 469,7 mm/an. Regimul eolian este influenţat de Fluviul Dunarea prezentând brize de zi şi de noapte asemănătoare celor din zona litorală. 

Podişul Dobrogei de Sud, din care face parte şi comuna Aliman, aparţine Platformei Prebalcanică (Moesică), cu un fundament de şisturi verzi, cutat, peste care s-au depus roci calcaroase şi gresii cretacice şi terţiare.  Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei Aliman se încadrează în podişul Oltina, din platforma dobrogeană prebalcanică, podiş puternic fragmentat, cu văi mari. Relieful teritoriului comunei Aliman prezintă aspectul caracteristic a subzonei podişului dunărean al Dobrogei de Sud cu înălţimi ce depăşesc 160 m în partea sud – estică (Adâncata, Floriile) şi descresc uşor, sub 100 m în apropierea malului Dunării, cu accente marcate puternic în zona falezei Dunării: dealul Drăgăicii la nord – vest de localitatea Dunăreni (120 m) şi dealul Husaitului în extremitatea nordică a teritoriului (103,7 m)

Vegetaţia naturală este specifică zonei de silvo-stepă. Există specii de stejar, ulm, arţar, carpen, salcâm, plop, păr sălbatic. Versanţii abrupţi au vegetaţie specifică păşunilor. Găsim aici cornul, socul şi măceşul. În poienile cu vegetaţie ierboasă se întâlneşte păiuş, sulfină iar în unele păşuni: firuţă, păpădie, pelin, coada şoricelului şi laptele cucului.
 Din speciile pomicole rezultate bune dau : caisul, părul, nucul, gutuiul, prunul şi mărul.
 La est de comuna Aliman este pădurea TALASMAN, importantă pentru rezervaţia de mufloni, fazani, capriori şi porci mistreţi.

Reţeaua hidrografică a comunei este formată din oglinzi de apă cu întinderi mari:
lacurile Vederoasa, Dunăreni (Mârleanu), Fluviul Dunărea între km 316 şi km 327 şi pârâul Aliman.
 Balta Dunăreni (Mârleanu) este administrată de Pestom SA Constanţa şi ocupă o suprafaţă de 680 ha, fiind situată lângă satul Dunăreni.
 Balta Vederoasa cu o suprafaţă de 720 ha este situată lângă satele Aliman şi Vlahii în vecinătatea drumului judeţean.
Cu toate că Dunărea străbate această comună pe o distanţă de cca. 11 km, transportul pe apă nu este utilizat pe teritoriul comunei deoarece localităţile sunt retrase faţă de malul fluviului şi care nu prezintă condiţii de acostare în această zonă.
 Nivelul hidrostatic:
 - Satul Aliman 2,5 – 3,0 m în zona joasă;
 - Satul Dunăreni 3,00 – 4,00 m în zona joasă;
 - Satul Vlahii 3,00 – 4,00 m în zona joasă, iar în zona de versant sub 10,0 m;
 - Satul Floriile 3,50 – 4,00 m în zona joasă, iar în zona de versant sub 10,0 m.
 Potrivit Raportului privind starea factorilor de mediu din judeţul Constanţa în 2005 al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Constanţa, calitatea apei lacului Vederoasa şi Lacului Dunăreni se încadrează pe ansamblu lac (în conformitate cu Ordinul 1146/2002), astfel :indicatorii regimului de oxigen, nutrienţi şi indicatorii gradului de mineralizare în clasa a II-a, iar metalele în clasa a III-a de calitate. Calitatea globală a apei pe ansamblu lac corespunde din punct de vedere chimic clasei a III a de calitate.  Valoarea medie a biomasei fitoplanctonice precum şi valoarea medie a azotului total mineral, în conformitate cu Ordinul 1146/2002, încadrează lacul la nivelul anului 2005 ca fiind hipertrof.