Primăria Amzacea

De-a lungul existentei sale, comuna Amzacea a cunoscut o evolutie administrativa, economica si social-culturala specifica asezarii geografice si evenimentelor istorice care au avut loc in aceasta zona a Dobrogei.
     Localitatea Amzacea a fost intemeiata in anul 1830, ca asezare rurala, in timpul dominatiei otomane asupra Dobrogei.
     Numele satului vine de la un emigrant Musa Hagi Ahmet si apare consemnat in documentele din 1884-1885.
     Comuna a fost infiintata in anul 1989, avand in componeneta sa satele Amzacea, General Scarisoreanu si Casicea. Pana in acel an, satul Amzacea a apartinut de comuna Topraisar iar satele General Scarisoreanu si Casicea de comuna Comana.

Comuna Amzacea este situată în sudul judeţului Constanţa învecinându-se la Nord - comuna Mereni, Est – comuna Topraisar, la Sud – comuna Pecineaga si comuna Comana, la Vest – comuna Chirnogeni.
Comuna este străbătută de Drumul Naţional 38 Constanţa – Negru Vodă si DJ 392.

Comuna Amzacea are in componenta urmatoarele sate:
-Amzacea – resedinta de comuna;
-Casicea;
-General Scarisoreanu.

Clima Regiunii Sud-Est se înscrie în caracteristicile generale ale climatului temperat-continental moderat de tranziţie, cu o serie de particularităţi locale, date de anumiţi factori (relieful, Marea Neagră, Dunărea).

Regiunea Sud-Est cuprinde aproape toate formele de relief: lunca Dunării, podişul Dobrogei cu Munţii Măcinului, o parte a Carpaţilor şi Subcarpaţilor de Curbură. Regiunea Sud-Est este străbătută de fluviul Dunărea, cuprinde Delta Dunării şi este mărginită la Est de întreg litoralul românesc al Mării Negre. Preponderent relieful este de câmpie, cu specific climatic continental.
 

Dealurile sunt acoperite, în parte, cu păduri de foioase, în care se îmbină stejarul, carpenul, frasinul şi teiul. Suprafeţele întinse de păduri de tei – unice în România – constituie o importantă bază meliferă.

Fauna aparţine biotopului stepei şi silvostepei precum şi biotopului luncilor şi bălţilor. Fauna spontană este reprezentată atât de animale sedentare, cât şi migratoare.

Reţeaua hidrografică a Regiunii este bogată, fiind formată din Dunăre cu cei doi afluenţi ai săi, Siret şi Prut şi din afluenţii acestora. Dunărea continuă până se bifurcă în trei braţe: Chilia, Sfântul Gheorghe şi Sulina, formând cea mai mare deltă din Europa. Din bazinul hidrografic litoral, lacurile naturale cu cea mai mare suprafaţă sunt: Tasăul, Siutghiol, Techirgiol, Periteasca, Babadag, iar din bazinul hidrografic Dunăre: Razelm, Sinoe, Goloviţa, Oltina. În judeţul Tulcea cel mai mare lac antropic este lacul Horia, iar în judeţul Buzău, lacul Siriu. Apele curgătoare se încadrează în tipul de regim continental accentuat, cu scurgere predominant primăvară şi vară, cu ape mari primăvara şi viituri vara şi toamna.
Apa subterană este înmagazinată în orizonturi de pietrişuri şi nisipuri, prin infiltrarea apelor din precipitaţii, topirea zăpezii cât şi din apele din reţeaua hidrografică.
Ape minerale sulfuroase, feruginoase, clorosodice, uneori bogate în iod, se află la Siriu, Nehoiu, Monteoru, Fisici, Balta Alba, Strajeni, Nifon, Lopătari.
Ape minerale şi termale - există patru sonde cu ape geotermale - două la Însurăţei, una la Mihai Bravu şi una la Victoria. Apa are un puternic caracter clorurat-sodic-sulfatic-potasic-magnezianocalcic. Actualmente nu sunt utilizate. În trecut a fost utilizată o singură sondă în Însurăţei, pentru prepararea agentului termic pentru locuinţe.