Primăria Castelu

Istoria comunei se incadreaza in istoria provinciei dobrogene din care face parte. Descoperirile arheologice de pe teritoriul comunei, dovedesc existenta unei civilizatii inainte de secolul al II-lea i.H. De asemenea statuile romane descoperite in satul Nisipari arata continuitatea a populatiei bastinase in aceasta zona. Perioada feudalismului timpuriu este cunoscut, de asemenea, pe teritoriul comunei Castelu prin descoperirea intâmplatoare in anul 1957, in incinta SMA Castelu, a cimitirului feudal timpuriu, care atesta extinderea unei asezari omenesti intre secolele al IX-lea si al X-lea in aceasta zona. Din cele mentionate se desprinde faptul ca actualele asezari componente comunei s-au format pe locul unor vetre preexistente, dovedindu-se, astfel, continuitatea popularii acestei regiuni.

Satul Castelu a fost infiintat in anul 1830 de catre un grup de 30 de familii de tatari, veniti din stepele Basarabiei, in urma razboiului ruso-turc din Crimeea, peste populatia bastinasa la circa 1500 m est de actuala vatra a localitatii, pe Valea Chiostel. Acestia si-au intemeiat asezarea Chis-Tel (spin), iar mai târziu au numit-o „Chistel”. Odata cu trecerea la valorificarea suprafetei agricole de pe teritoriul Dobrogei Centrale, puternicul curent de migratiune al populatiei din zonele subcarpatice a asigurat dezvoltarea acestor firave asezari ce fusesera amplasate, mai ales in lungul principalelor vai din zona alaturi de localitatile preexistente. Documentele atesta ca in partea centrala a judetului, in zona Medgidiei  se gasesc cei mai multi mocani, stabiliti si in Castelu, in Nisipari si in Cuza-Voda. Tot din aceleasi documente aflam ca familia Gheorghe Gole avea in Caratai (Nisipari) si Agi Cabul (un satuc ce face parte din Nisipari, disparut in anul 1877) suprafata de 775 ha, Stan Vidrighin (urmasii acestuia locuiesc astazi in satul Castelu) din satul Castelu stapânea 150 ha si Dumitru Vidrighin din Nisipari, agricultor de frunte al judetului, avea in stapânire 139 ha de teren. In aceasta zona au venit si multi locuitor din judetele Arges si Ialomita atrasi de intinsele pamânturi dobrogene. La inceput, functiile aconomice ale locuitorilor comunei noastre era pastoritul si munca pamântului. In viata si activitatea populatiei din teritoriul cuprins in zona Castelu s-au petrecut schimbari esentiale dupa razboiului de independenta din 1877, marcând a doua perioada de dezvoltare a acesteia, care insoteste pâna in 1947 evenimente istorice petrecute pe plan national. Din 1888 populatia turca si populatia tatara au inceput sa migreze in Turcia, iar românii si-au urmarit suprafetele, in urma expansiunii rurale a populatiei din diferite zone ale tarii spre Dobrogea, atrasi de improprietaririle de stat din 1882, 1888, 1904, 1905, 1921, 1923 si 1946.

In anul 1888 au fost improprietarite 39 de familii de olteni cu câte 10 si respectiv 30 de ha din pamântul comunei Castelu. Functiile economice de baza ale celor trei sate devin cultura plantelor si cresterea animalelor.

Din punct de vedere administrativ, satele Castelu si Cuza-Voda au apartinut de la infiintare si pâna in anul 1911 comunei Poarta-Alba, iar satele Nisipari Nisipari si Hagi Cabul au format o singura localitate. Comuna Alcapi (Poarta-Alba), situata in bazinul mijlociu al Vaii Carasu, asezata la 12 km spre est de orasul Medgidia si la 24 km de Constanta, in dreptul liniei de fier Constanta – Cernavoda, se compunea din satele Alcapi – resedinta, Chiostel si Docuzol. Localitatea Nisipari, fosta comuna Caratai, ocupa regiunea din stânga Vaii Carasu, acoperita de dealul Hagi Cabul, pâna in Valea Ciobanului, catre rasarit, la 9 km de orasul Medgidia.

Din anul 1911 si pâna in anul 1930 se separa in doua comune: Castelu cu satul Cuza-Voda si Nisipari. La data de 10 decembrie 1950, cele trei sate se reunesc intr-o singura comuna, care face parte din raionul Medgidia, regiunea Dobrogea. Dupa noua impartire administrativ-teritoriala din anul 1968, comuna Castelu devine unitate de baza a judetului Constanta. De-a lungul timpurilor, teritoriul comunei Castelu a fost permanent si intens locuit.

Dezvoltarea demografica a comunei Castelu in perioada evolutiei sale, prezinta unele particularitati: intre 1880 si 1930, asistam procesul de extensiune rurala, când populatia comunei creste pe baza excedentului migratoriu, format din curente nedirijate ale populatiei din Transilvania, Oltenia, Muntenia si Moldova cât si prin improprietaririle facute de stat in anii 1882-1888, 1904-1905 cât si in 1946.

Comuna Castelu este situata in centrul judetului Constanta, la o distanta de 30 km de  municipiul Constanta si 6 m de municipiul Medgidia. Din punct de vedere geografic, teritoriul comunei se incadreaza in marea unitate geomorfologica si structurala a Dobrogei de Sud. Comuna este delimitata teritorial astfel: NE – comuna Mihail Kogalniceanu, SV – municipiul Medgidia, SE – comuna Poarta-Alba, S – Canalul Dunare-Marea Neagra. Legatura cu alte localitati se face pe DN 22C, precum si pe calea ferata Bucuresti-Constanta, pe raza comunei existând doua statii C.F.R. – pentru calatori, respectiv Halta Castelu si Halta Dorobantu, care deserveste locuitorii satului Nisipari. Teritoriul comunei face parte din versantul nordic al bazinului hidrografic al Vaii Carasu. Comuna este situata in zona unui climat de stepa uscata, cu temperaturi medii anuale de 11.50, media anuala a precipitatiilor este de 383 ml, mult sub media tarii de 550 ml, iar perioadele de seceta au o frecventa si durata mare. Vegetatia este tipic de stepa, cu paduri de salcâmi, specii semi-lemnoase de maces si o vegetatie ierboasa de pajisti in care domina golomatul, obriga, coliliu.

Comuna Castelu  este alcatuita din 2 localitati care sunt asezate pe vaile ce converg catre Valea Carasu. Satul Castelu – resedinta de comuna – este amplasat pe cursul Vaii Chiostel, iar satul Nisipari pe Valea Hagi-Kabul. Fata de resedinta de comuna, satul Nisipari se gaseste la 7 km la sud-est. Intre cele doua localitati ale comunei, legatura se face pe DN 22 C si in continuare pe DC 90.

Clima Regiunii Sud-Est se înscrie în caracteristicile generale ale climatului temperat continental moderat de tranziţie, cu o serie de particularităţi locale, date de anumiţi factori (relief,
Marea Neagră, Fluviul Dunărea). La nivelul comunei Castelu, regimul climatic este de tip temperat continental, climă de stepă datorată de veri călduroase, lungi, uneori toride și secetoase, și ierni friguroase marcate adeseori de viscole puternice. Așezarea în zona Dobrogei Centrale face ca varietățile de temperatură să fie relativ mari și cu un volum redus al precipitațiilor. 

Comuna Castelu face parte din județul Constanța, din Podișul Dobrogei de Sud. În general, relieful comunei este un podiș ondulat, cu fragmente de unități mici și mari, cu văi largi și greu accesibile, lipsite de apă, pante înclinate de 5-15% și pante line sub 3%. Comuna Castelu este străbătută pe partea de nord de Valea Carasu, o formațiune geografică ce face parte din Podișul Dobrogei de Sud. De-a lungul Văii Carasu s-a realizat cea mai mare parte a canalului Dunăre-Marea Neagră, care delimitează podișurile nordice de cele sudice de pe întreg teritoriul județului Constanța. Versantul văii are ondulații largi ale extremității nordice fiind traversată de pârâul Docuzol și Agi Cabul, iar satul Nisipari este traversat de pârâul Caratai.

Condițiile geografice deosebite ale Dobrogei de Sud, în care se încadrează și localitatea Castelu, au determinat existența unei vegetații cu caracter aparte, diferită de a altor regiuni ale țării. În comuna Castelu, în afara ierburilor de stepă, sunt și elemente de silvostepă și pâlcuri de pădure. Vegetația de stepă cuprinde: pirul gros, păiușul, bărboasa, pirul crustat, pelinul, laptele cucului, scaiul, pătlagina, firuța, măzărichea, nalba, garofița, cimbrișorul, socul, măceșul, firuța, păpădia, etc.
Specii caracteristice pentru păduri: stejarul, salcâmul, carpenul, părul pădureț, ulmul de câmp, cireșul sălbatic, frasinul, teiul, etc. Vegetația spontană de câmpie cuprinde 70% graminee, restul leguminoase. Majoritatea plantelor sunt mezofite xerofile, căutate de animale, în special primăvara și la începutul verii. Dobrogea în ansamblul său este o regiune tipică de stepă uscată și cu o vegetație ierboasă adaptată condițiilor xerofitice. Elementele florei spontane aparțin ținutului pontic și sunt reprezentate de specii precum: Botriochloa ischaenum, Festuca vallesiaca, Agropyrom cristatum. Local apar și elemente lemnoase reprezentate prin lăstărişuri din vechile păduri de mărăcinișuri: Quercus pubescens Prunus mahaleb. Speciile arburistive și subarburistive se remarcă printr-un amestec de specii de origine mediteraneană, ponto-mediteraneană și submediteraneană, Jasminum fruticans (iasomia galbenă), Cotinus coggyria (scumpia), Crataegus monogyna (păducel), Paliurus spina–christi (paliur). Zona de stepă cuprind elemente caracteristice în care predomină rozătoarele și păsările. Popândăul, cel mai mare dăunător, șoarecele de câmp, hârciogul, orbetele, șobolanul de câmp, iepurele de câmp, dihorul de stepă, vulpea. Dintre speciile mediteraneene menționăm șopârlița, broasca țestoasă, șarpele, gușterul vărgat, grivanul dobrogean, șopârla de frunză. Ca păsări menționăm: acvila regală, vulturul mare, erete, gaie, cucuveaua, cioara, corbul negru etc. Prezența pajiștilor de stepă oferă un cadru favorabil dezvoltării lăcustelor, greierilor și furnicilor. În urma întinderii culturilor agricole și a vânatului unele specii se regăsesc acum în număr tot mai mic. Fondul cinegetic din pădurile arealului Castelu este reprezentat prin mistreți, vulpi, căprioare, fazani și veverițe.

Teritoriul comunei Castelu este traversat de trei cursuri de apă, în partea de nord-vest de pârâul Docuzol sau Agi Cabul Mare, în partea de est de Agi Cabulul Mic și în satul Nisipari de
pârâul Caratai. Pârâul Agi Cabul Mare și-a modificat volumul de apă după ce a fost amenajat sistemul de irigații Carasu.  Pârâul își are ființa pe teritoriul comunei Mihail Kogălniceanu și străbate comunele Castelu și Cuza-Vodă trecând pe teritoriul municipiului Medgidia și vărsându-se în Canalul Dunăre-Marea Neagră.
În estul comunei Castelu se află pârâul Agi Cabulul Mic care începe pe teritoriul comunei Castelu și se varsă în Canalul Dunărea-Marea Neagră. Satul Nisipari este traversat de pârâul Caratai care începe din comuna Mihail Kogălniceanu și se varsă în Canalul Dunăre-Marea Neagră după care traversează teritoriul comunei Castelu. Toate trei pâraiele au cursuri de apă permanente.