Primăria Bălcesti

  În anul 1952 o echipă a antropologului Nicolăescu Plopşor a descoperit pe raza localităţii în punctele Vasilaţi şi Preoteşti cuiburi fosiliere de animale rozătoare, ierbivore şi carnivore ce aparţineau asociaţiei faunistice villafranchiană. În articolul Enigmele arheologice din raionul Olteţul, marele plaeontolog afirma: “ … fauna villafranchiană este în centrul atenţiei cercetătorilor, ea reprezentând etapa crucială, când prin muncă omul se smulge din animalitate; …Prin poziţia sa geografică, această zonă fosilieră devine în clipa de faţă veriga de legătură între  cele  cunoscute  în  Africa, Europa sud – vestică şi Asia sud – estică”.
        Printre cele 3220 de sate şi oraşe menţionate în documentele Ţări Româneşti datate în secolele XI-XVII se regăsesc şi o parte a aşezărilor din perimetrul de azi al oraşului Bălceşti. Dintre acesteaa un număr de patru şi anume Otetelişu - atestat în 1574, Preoteşti – atestat 1502, Bălceşti – atestat 1574, Beneşti – atestat 1613, există şi azi cu aceleaşi denumiri, iar un număr de şase şi anume Gergeni şi Comăneşti – atestate 1475, Măniceşti – atestat 1594, Sîrbii de Olteţ, Buciumi şi Vasilaţi – atestate 1613, sunt sate dispărute sau incluse în altele.
        Prima mărturie scrisă în cancelaria din limba slavonă a Ţării Româneşti despre unele din aceste sate vechi este hrisovul din 5 iunie 1475 prin care Basarab cel Bătrân voievod întăreşte fiilor lui Ion: Radu, Iuga, Radomir şi Micu, satele Gergeni şi Comăneşti.
        În secolele XIV – XVIII, forma curentă a stăpânirii feudale era stăpânirea în comun a satelor, a ocinilor.
O stăpânire de lungă durată o vor exercita boierii Otetelişeni.  Primii  boieri Otetelişeni atestaţi documentar în vremea lui Neagoe Basarab 1512-1521 sunt Stan şi Crăciun din “Otiteliş”.